Tanar istoric maghiar, Andrea Varga este specializata in cercetarea arhivelor perioadei comuniste din Romania, Ungaria si alte tari europene. Este autoare, pana acum, a patru carti de documente si a zece filme documentare, toate aducand informatii esentiale asupra epocii de care s-a ocupat. Tot tinerei cercetatoare i se datoreaza realizarea expozitiei-document “Printre randuri”, despre ecourile anului revolutionar 1956 in Romania, deschisa pana pe 14 ianuarie in sala mica de expozitii a Universitatii de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”. Catalogul expozitiei a fost publicat ca supliment al “Romaniei libere”, in data de 22 decembrie a anului trecut.
In momentul vernisarii expozitiei, am fost frapat de faptul ca, departe de neutralitatea care insoteste de obicei prezentarea unei colectii de documente asupra unei anumite perioade istorice, autoarea expozitiei poseda un sens foarte clar si precis al demersului sau. Lasand deoparte detasarea care i se cere istoricului fata de subiectul studiului, Andrea Varga a ales sa se implice si sa vorbeasca in numele unei generatii sacrificate, de catre regimul declarat in ultimele zile ale anului incheiat drept ”ilegitim si criminal”. Ca si alti istorici din generatia ei, confruntati cu duritatea documentelor despre epoca totalitara, cercetatoarea condamna explicit, prin intermediul studiului istoric, sistemul comunist si cere reabilitarea oficiala a victimelor acestuia. Andrea Varga are stofa de cruciat si, curiosi in privinta culiselor formarii personalitatii sale, am incercat s-o cunoastem si s-o intelegem.
“Nu poti sa faci ceva decat daca o faci din altruism. Daca o faci din egoism sau din alte motive, atunci mai bine nu face nimic. Fara suflet, fara modestie, nu poti sa faci lucruri importante”, considera tanara cercetatoare, si aici trebuie cautata explicatia relativ putinei cunoasteri a actiunilor sale.