Este un oltean renumit. Nu atât pentru obârsia sa, cât mai ales pentru lucrurile pe care le mesteresc mâinile sale talentate de tâmplar. Iar balansoarele sale copiate dupa cel al lui I.Gh. Duca au ajuns in Elvetia si la Dinu Sararu in dormitor! Pâna sa intre acum trei ani in casa lui Duca din Maldaresti, olteanul de sub munte Nicolae Mormonea stia sa faca dulapuri, mese si usi. Frumoase, ce-i drept, din lemn bun, bine lucrat, asa cum invatase la scoala si mai apoi in locurile unde a fost angajat. „Am lucrat la stat nouasprezece ani, la Fabrica de Mobila Horezu, din '71 pâna in '90. Apoi am fost maistru-instructor in invatamânt, la Centrul Scolar Bistrita - Costesti“, povesteste tâmplarul experientele tineretii. Dupa operatia de glaucom suferita in floarea vârstei - la ambii ochi - barbatul s-a retras din câmpul muncii si s-a pensionat. O scurta perioada de concediu a fost insa suficienta sa realizeze ca de meseria lui nu se poate lipsi. Asa ca a reinceput sa mestereasca lemnul, de data aceasta insa pe cont propriu. „Mi-am facut un atelier acasa, unde la inceput ma ajutau copiii si sotia. Lucram dupa modelele stiute de la fabrica, dupa ce mai aparea nou prin magazine sau la comanda clientului, executam mobila sau restauram“, spune Nicolae Mormonea. Prima copie a ramas a lui Acum trei ani, a mers si el ca oricare la muzeul din comuna sa. Il mai vazuse si in copilarie si chiar mai târziu, in anii tineretii. Amintirile despre mobilele de acolo erau insa vagi: lemn vechi, dar bine intretinut, ornamente multe. Voia deci sa le mai vada o data, poate sa se inspire din ele. „Cum am intrat, am ochit balansoarul ministrului Duca. Era altfel decât tiparele pe care le intâlnisem in reviste sau magazine. Chiar daca vechi, de la 1920 - 1930, se potrivea si la casele din vremea asta. In mod special insa m-a atras faptul ca era mai comod decât orice fotoliu sau pat. Asa ca l-am copia