Reporter: Ceausescu, Nadia si Dracula. Tovarase dictator, esti mai cunoscut ca niciodata in lumea asta.
Ceausescu: Eu am fost cunoscut si inainte. Tot timpul am fost cunoscut. Ma stia poporul. Daca intrebai pe cineva pe strada de Ceausescu, stia sa te indrume sa ajungi la mine. E simplu! Eu tot ce am facut, am facut pentru popor. Pentru poporul din familia mea.
Reporter: Da, dar in strainatate nu prea te stia lumea.
Ceausescu: Cum nu ma stia? Pai, americanii ma stiau, cu rusii ma aveam la catarama, iar Regina Angliei m-a plimbat cu caleasca. Ce mai vrei? Am dovedit tutulol ca pentru a deveni cunoscut nu e nevoie sa fii un mare inventator, sa regizezi nu stiu ce film sau sa scrii o carte de succes. Poti sa ai doar patru clase, daca stii sa conduci un popor, ai succes garantat. Uita-te la Chavez din Venezuela.
Reporter: Ieri a fost ziua ta de nastere. Ai implinit '89 de ani.
Ceausescu: Asa este, era sa si uit. Noroc ca mi-a adus aminte Elena. Are o memorie de elefant. Daca o intrebi stie exact unde a pus serviciile alea de furculite din aur sau cestile alea placate cu platina, pe care le-am luat in fuga in momentul cind ne-am urcat in elicopter pe sediul CC. Ma intrebai despre ziua mea. Ma, cred ca este pentru prima data din '89 incoace cind nu am facut nici o petrecere. N-am dat nici un bairam, nu am chemat lautari, nimic. Se poate sa fie de vina si virsta mea, ca nu mai am 72 de ani ca la Revolutie, dar parca nici chefurile nu mai sint ce erau odata.
Reporter: Bun, si ce ai facut pina la urma?
Ceausescu: Am stat cu Elena si am jucat Macaua. Cam nasol in doi insi, dar ne-am incins pina la urma. Mai pe seara, am zis sa incercam senzatii tari. Sa ne punem in pielea poporului. Si am pus mina pe firul scurt al telefonului ca sa dau ordin sa mi se taie lumina la resedinta asta unde stam noi acum.
