Un fascinant castel datind din secolul al XIV-lea a fost transformat intr-un monument al kitsch-ului. Pretul de 60 de milioane cerut de familia Habsburg este halucinant; castelul nu merita nici un sfert din aceasta suma.
Am vizitat Castelul Bran la cinci zile dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana.
M-a intristat sa vad kitsch-ul incredibil din parcare, panourile publicitare care uriteau satul si maniera nefericita in care fusese restaurat interiorul castelului.
Exista citeva reguli esentiale referitoare la restaurarea proprietatilor vechi care, daca sint ignorate, pot rezulta in transformarea cladirii dintr-una veche (si valoroasa) intr-una noua (si lipsita de valoare).
Regula principala se referea la utilizarea materialului original de constructie; o alta regula este de a cerceta cu atentie cladirea pentru a gasi elemente din frescele originale, din ziduri sau din orice altceva ce ar fi putut fi acoperit de constructori de-a lungul anilor (si in perioada medievala erau constructori neglijenti ca unii din ziua de azi).
In termeni de abilitati si abordare, este nevoie de sfatul unui arheolog si al unui istoric al artei. In nici un caz nu trebuie apelat la sfaturile acelor arhitecti care, prin ideile lor grotesti, distrug intr-o mare masura frumusetea acestei tari.
Am intrebat o data un restaurator „unde pot gasi cei mai buni restauratori de cladiri?“ si fara nici cea mai mica ezitare mi-a raspuns - „Polonia“. Intr-adevar, polonezii au facut o treaba incredibila recladind centrul Varsoviei - care a fost demolat complet de nazisti si de sovietici in 1945.
Unul dintre misterele Castelului Bran este legat de relatia lui cu Vlad Tepes: a stat intr-adevar acolo? Raspunsul este irelevant, dar ofera o legatura suficient de puternica pentru a promova locul ca fiind „Castelul lui Dracula“ s
