"M-a cuprins o curiozitate greu de tinut in frau si cum am putut mi-am citit contractul de munca si am constatat ca in contractul meu de munca de la spital nu scria ca trebuie sa-mi las o bucatica de plaman la locul de munca". Trebuie sa fii un om foarte puternic, trebuie sa fii un om destept ca sa povestesti cu atata detasare si umor despre complicata operatie la care ai fost supusa.
Aceasta istorisire sfatoasa o face sef de lucrari doctor Irina Strambu, unul din importantii medici de plaman de la Institutul de Pneumologie "M. Nasta" din Bucuresti. Iar relatarea ca si-a citit contractul de munca, atunci cand a putut, se refera la zilele dupa teribila operatie la care a fost supusa chiar ea. Nu ma feresc de cuvinte, dar ce i s-a intamplat doctoritei de plaman este ceva tulburator si zic cum ca nu ma feresc de cuvinte afirmand ca doctorul Irina Strambu a dat dovada de eroism si de o aleasa putere de sacrificiu.
Zilnic, doctor Irina Strambu s-a luptat cu bolile grave de plamani, zilnic a dat batalii grele alaturi de oameni veniti cu plamanii ciuruiti, smulgandu-i din nisipurile miscatoare ale bolilor. Irina Strambu s-a razboit in fiecare zi si cu tuberculoza unor bolnavi galbeni ca lumanarea, cu puterile pipernicite, cu tuse incapatanata si obositoare. S-a razboit cel mai adesea culcand la pamant tuberculoza pacientilor, dar impotriva bacililor de TBC nu exista vesta antiglont. Si luand in piept in fiecare zi razboiul cu microbii de tuberculoza ai suferinzilor, dr. Irina Strambu s-a imbolnavit chiar ea de TBC.
Se zice ca medicii cand se imbolnavesc fac cele mai grave si ciudate forme de boala, asa cum in popor se spune ca pantalonii croitorului se rup cel mai repede in fund si nu mai pot fi carpiti. Asa a fost si tuberculoza contractata la locul de munca din spital de medicul Irina Strambu. Tuberculoza pe care a facut-o era cu cei mai parsivi mic
