Premierul Tariceanu si ministrul Vladescu au zis ca teava cu proiecte e plina-ochi, asa ca UE va deschide robinetul sa ne vina anul asta vreo trei miliarde de euro pentru integrare. Vom vedea. Deocamdata, cum e cu integrarea pe-aici, pe- acasa? Ciobanii se aduna de doua ori pe an. Cand isi pornesc primavara turmele si cand le-ntorc la iernat. Sa se bucure, sa-si masoare castigul, sa planuiasca. Oierii din Arges, de sub Fagaras s-au adunat insa zilele trecute in comuna Corbi, la congres. L-au numit asa, ca-i de rau. Ingrijorati sunt si bucovinenii ex-ministrului Flutur. Guvernantii i-au anuntat ca au intrat si ei in UE si nu-si vor mai putea vinde branza si mieii la Bucuresti, la oras, decat daca indeplinesc drastice conditii tehnice comunitare. Asezarile de munte traiesc din branza si carnea oilor, din prunele si merele pe care le vand ca atare sau facute tuica. Cu banii stransi, isi cumpara zahar, ulei, haine, medicamente. La fel, legumicultorii sau viticultorii. Izgoniti din piete, micii producatori sunt condamnati. A-i supune brusc rigorilor UE inseamna a le reteza resursele minime. Asa ceva trebuia avut in vedere cand s-a negociat, la Bruxelles, Dosarul agricol. Asa ceva trebuia solutionat prin fondurile de preaderare, prin asigurarea practica a unor dotari tehnice minime in comune, prin dascalirea din vreme a taranilor. Administratorii de tara si de judete n-au avut timp. Si nici n-au, fiind ocupati sa caute-n cosurile de gunoi politic biletele compromitatoare. Indolenta guvernantilor fata de realele probleme ale populatiei poate genera grave framantari sociale. Antrenand si orasenii, lipsiti de marfa taranilor in favoarea importurilor de alimente. Sunt branzeturi in Franta, in Olanda. Nu mai ieftine, dar deseori mai proaste.