Scriam saptamana trecuta ca scandalul biletelelor s-a nascut si o sa moara la tv, fara nici o legatura cu Romania reala, unde se intampla cu totul alte lucruri, unele bune, altele grave. Despre acestea din urma, in special, publicul este sumar sau deloc informat. Cauza? Nu au potential de rating, spun producatorii si directorii stirilor. Incompetenta si partizanatul de care dau dovada multi jurnalisti si analisti, zic eu.
Cand sursele judiciare nu alimenteaza programele de stiri, cand nici un politician nu-si toarna colegii de partid sau aliatii, cand CNSAS nu deconspira persoane cunoscute si cand nu se produce nici un accident auto cu mai mult de doi morti, e jale. Te uiti la tv si ai impresia ca Romania sta pe loc. Iata de ce scandalul biletelelor a venit precum ploaia in vremea secetei.
In timp ce biletelele erau intoarse pe toate partile, chiar si pe cele nescrise, Romania avea si inca mai are o mare problema: strategia postaderare. Fara o strategie bine gandita e ca si cum ai naviga pe un vapor fara carma.
Nimeni nu s-a inghesuit sa ii explice publicului, la stiri si la talk-show-uri, importanta acesteia, cine si cum trebuie sa o elaboreze. Romania politica de la televizor nu s-a intrebat de ce strategia nu a fost pusa la punct inaintea aderarii la UE. Romania politica din Parlament alunga plictisul vacantei gandindu-se cum sa-i arate pisica presedintelui, cum sa-l demita pe premier, cum sa declanseze alegeri anticipate ori cum sa apara mai des la tv, in direct si la ore de maxima audienta.
Despre legile sigurantei nationale publicul a aflat, in cel mai bun caz, ca sunt motiv de cearta intre palate. Oamenii nu cunosc continutul celor doua proiecte. Ei nu stiu ce poate afecta drepturile si libertatile fundamentale si de ce avem nevoie de aceste legi.
Scandaloasa OUG 131/2006, prin care procurorii au primit dreptul de a ne accesa
