Ramine de vazut daca romanii au capatat anticorpii ce sa-i faca mai putin sensibili la petardele fumigene aruncate in arena publica de o sofisticata masinarie de propaganda. In martie 2000, la 10 ani de la mineriada care a plasat pentru o vreme Romania pe harta neagra a Europei, TVR a difuzat o serie de dezbateri pe marginea evenimentelor de atunci. Prima i-a avut ca invitati pe Gabriel Liiceanu si Emil Hurezeanu si, in mod previzibil, s-a discutat despre implicarea si responsabilitatile puterii de la acea vreme in cele intimplate la doar citeva luni de la rasturnarea lui Nicolae Ceusescu. A fost suficient pentru ca PDSR sa provoace o adevarata furtuna politica la Bucuresti, amenintind intre altele cu pichetarea televiziunii publice. Ion Iliescu a cerut un „drept la replica" dar nu oricum, ci doar in conditiile sale. Mai precis, cu drept de decizie atit in privinta locului din care urma sa fie facuta transmisia, cerinta peste care pina la urma inca se putea trece, cit si in stabilirea invitatilor din studio, conditie greu de acceptat de catre orice institutie mass media, publica sau privata. Asa s-a ajuns la un adevarat bilci, in care Alexandru Mironov, care era angajat al TVR, dar si membru in Consiliul de Administratie propus de PDSR, a fortat literalmente intrarea in emisie pentru a citi un protest vehement din partea partidului, al carui continut probabil il banuiti.

Peste ani, lucrurile se repeta. Din nou, Ion Iliescu este in centrul atentiei si tot TVR este tinta atacului. In particular, Rodica Culcer, directorul Departamentului Stiri. Numai ca de data aceasta fostul presedinte si-a gasit un aliat neasteptat in persoana premierului, care s-a aratat personal foarte ingrijorat de faptul ca presedintele de onoare al PSD nu ar fi beneficiat de cuvenitul „drept la replica" la acuzele la adresa sa lansate de Traian Basescu cu o zi inainte. Si acum, ca si in urm