Boierul si biblioteca lui cu autoservire

Piata din centrul Turzii arata mereu ca un serial filmat cu o camera de amatori: multa agitatie, marfuri de tot felul, magazine de pantofi, baruri, praf, mezelarii si, in mijloc, multe legume expuse pe tarabe. imi dau seama ca localnicii acestui mic oras “dau carnii ce-i al carnii”.

In schimb, cand vine vorba de “cele ce i se cuvin cezarului”, punga si mintea sunt mereu stranse.

La intrarea in piata dai de una dintre cele mai neinspirate idei de afaceri ale zilelor noastre: comertul cu carti vechi. A vinde carti pentru bani e un gest nefiresc in economia de piata romaneasca.

A fi anticar in Turda e o adevarata nebunie. Ion Harastasan isi asuma de treizeci si cinci de ani aceasta frumoasa imprudenta.

Povestea incepe in comuna Taureni (judetul Harghita). in timpul celui de-al doilea razboi mondial, boierii au fugit, lasandu-si in urma gospodariile. in timp ce taranii carau din greu grau si vin din proviziile celor bogati, Ion Harastasan a dat peste o biblioteca.

„Am carat carti cu sacul. Apoi le-am sortat cronologic, incepand cu cele mai vechi: Iliada si Odiseea. si apoi am continuat cu cei mai noi: Heine, Schiller, Goethe, Zung, Lamartine.”

in 1950 s-a intamplat ca prin Trustul Regional de Constructii sa fie repartizat la Campia-Turzii, de unde, ulterior, a ajuns la Turda.

Periplul a pastrat o singura constanta: cochetaria cu lectura a acestui om. Calatoriile cu valiza plina de carti in loc de haine raman azi pentru noi simple momente de arhiva. Oficial, activitatea lui de anticar incepe in 1972, in Turda.

Anotimpurile regimurilor politice parca l-au surprins pe Ion Harastasan pe acelasi scaun la intrarea in piata, langa chioscul de ”loz in plic”, citind un Magazin istoric sau un Perpetuum comic.

Ofiterii de Securitate citeau carti cenzurate

@