"Daca o iei la stanga, mori de sete, daca o iei la dreapta, mori de foame, daca te intorci, iti blestemi zilele. Daca mergi inainte, vezi parul zanelor. Tu mergi inainte?!"*
Suna frumos, nu?! Nu despre frumusete e vorba aici, decat la un prim nivel de intelegere a realitatii. Aici scrie despre liberul arbitru, despre libertatea alegerii, despre optiuni. Alegerea facuta este decisiva de fiecare data pentru pasul care va urma. Uneori nu esti decat o papusa, frumos ornata in mainile unui foarte priceput papusar. Fara vointa, fara razvratiri, fara puterea de a te impotrivi atunci cand oamenii mari te folosesc ca moneda de schimb intre ei, folosindu-te ca instrument al raului impotriva celuilalt, cand pe tine te pun sa lovesti pentru ca mai apoi sa te acuze. Parca-ti amintesti, parca ai mai trait povestea asta odata, candva, demult, cand, desi stiai ca e rau ce faci, ca nu e bine, nu aveai puterea sa te opui, ci incercai din rasputeri sa transformi raul ce erai fortat sa-l faci in bine si sa ajuti cu adevarat.
Mai e un nivel al intelegerii si de acolo rade had o teribila capcana.
De ce trebuie sa te intorci in trecut si de ce asta iti pune totul in risc? De ce trecutul nu e parte organica din tine? Vine un moment in viata cand trebuie sa alegi si sa arati ca tot ce ai spus si tot ce ai facut e adevarat si ca nu a fost o inventie a clipei sau o minciuna.
Ce se intampla insa daca nu ai libertatea optiunii? Cum se construieste un trecut, dar mai ales pentru ce motiv trebuie lasat, ingropat undeva in urma? Ce se intampla in momentul alegerii cu tine cand iti lipsesc alternativele, cand nu ai experiente de viata la care sa te poti raporta. Ce se intampla daca ai trait incuiat cu cheia si nu ti s-a permis sa vezi ca exista si alte lumi pe lume, ca starea de normalitate e alta pentru fiecare dintre noi, dar ca deasupra tuturor acestor lumi "normale"
