Saptamana aceasta s-a consumat reglarea de conturi televizata intre presedintele si premierul tarii. Corul lor de sustinatori a zumzait si el, dar mai in surdina, pentru a lasa loc primadonelor sa-si interpreteze ariile. Si au facut-o.
Infasurati in armura de otel calit in doi ani de batalii in buncarele puterii, Tariceanu si Basescu s-au auto-azvarlit in studioul negru, rece si taios al televiziunii publice, crezand ca vor izbandi, macar asa, avand opinia publica de partea lor.
Dar, cum nu intotdeauna socoteala consilierilor se potriveste cu a publicului telespectator - academicieni, gospodine si pierde-vara deopotriva -, cele doua iesiri publice au fost mai mult decat comentate si analizate negativ, aproape pe toate fronturile media, si de data aceasta pe drept cuvant.
Atat premierul, cat si presedintele au folosit mult spatiu din interviurile televizate pentru scandalul penibil izbucnit de la corespondenta lor... la fel de penibila. Amandoi erau obositi si incercanati de acelasi scandal desuet. Fiecare s-a dezbracat de caracter, limita si prudenta pentru a se dezvinovati si a-l zugravi in culori cat mai cenusii pe celalalt.
Atata patima, atatea motoare, atatea mici revolutii de palat puse in miscare pentru niste scopuri atat de mici.
Nicio vorba despre afacerile mai marunte decat Alro si Petromidia, dar care baga bani grei in buzunarele puterii, nicio propozitie despre grija de a nu-i mai umili pe bietii pensionari, care se calca in picioare pentru cuponul de pensie, nici in treacat despre situatia din spitale, din scoli, despre ministrul PD Hardau care se plimba in Audi si nici despre noul Cod Fiscal, pe care cine sa-l mai
inteleaga, sau castelul Bran, pentru a carui proprietate se duce o lupta demna de un roman SF.
Solutii par a nu fi nici pentru saracii tarii, dar nici pentru boga
