"Referendumul, o cutie a Pandorei din care pot iesi parlamentul unicameral si republica prezidentiala".
Transformarea lui Traian Basescu in dusmanul politic numarul 1 a polarizat optiunile, suntem deci fie pro, fie anti-Basescu, orice alta alegere a devenit secundara. Este imposibil ca povestea biletelului deconspirat de Elena Udrea sa fi lasat pe cineva indiferent, daca a urmarit, chiar si neatent, stirile, talk-show-rile, ziarele.
Polemica de la televizor a contaminat internetul (vezi forumurile cotidienelor centrale), dar si cozile reflexe de la plata utilitatilor si a impozitelor: nu s-a mai vorbit decat despre Basescu, de bine si de rau.
Ceea ce a reusit mobilizarea fortelor politice, prin deschiderea discutiei referitoare la suspendarea presedintelui, a fost adancirea acestui clivaj, amintind, ca implicare emotionala, de baricadele de la inceputul anilor ‘90, sa deseneze un peisaj public stereotip si steril.
Desfacute in bucati pana la ultima piesa si recompuse pana la imposibilitatea de a recunoaste originalul, declaratiile si gesturile presedintelui, malaxate zile in sir, au monopolizat spatiul public, niciun subiect nu a mai inflorit.
Scopul Frontului Salvarii de Traian Basescu format din PNL, PSD, PRM si PC a fost demobilizarea lui prin initiativa de suspendare si crearea unui sentiment de insecuritate prin timorarea PD si ignorarea liberal-democratilor.
De altfel, Emil Boc si Theodor Stolojan s-au aflat in situatia de a se apara ei insisi de acuzatii, primul de alaturarea cu afacerea de santaj a trustului Gazeta, cel de-al doilea de asocierea nebuloasa cu rusii de la Alro Slatina si Rafo Onesti.
Un Traian Basescu izolat si slabit nu corespunde portretului de presedinte jucator, dispus sa mearga pana la capat in sanctionarea publica a lipsei de eficienta, a ilegalitatilo
