Il cunosc de ani de zile pe dl. Radu Stroe si niciodata pana azi nu am realizat ca el nu este om politic, ci un veritabil activist pentru drepturile omului, acoperit sub masca de sef al protocolului de stat. Si pe Elena Udrea am urmarit-o cu interes si o credeam o femeie frumoasa intretinuta de un barbat bogat, nu o femeie muncitoare care isi tine casa din onorariile ei de avocat. Lavinia Sandru as fi spus ca e o fata de la circ folosita ca portavoce de unii barbati politici, dar vad ca zac in ea nebanuite resurse de luptatoare contra coruptiei. As zice ca si pe domnii Voiculescu si Patriciu ii stiu de ceva timp, si uite, n-as fi banuit ca sunt melomani, ba chiar ca merg impreuna la concerte, daca e sa dam crezare domnului Voiculescu! Ce sa mai vorbesc de unii colegi de-ai mei, ziaristi, care pareau cu totul de nestapanit in tineretea noastra (m-am facut politolog numai ca sa ma deosebesc de ei, ca nu mai suportam atata dezordine intelectuala radicala) si care azi sunt ca intorsi cu arcul pe la diverse televiziuni, cum as fi putut sa banuiesc cat spirit de disciplina si cata loialitate fata de patroni zac in baietii astia! Uitam cazul Macovei, care e cel mai tare! Nu pot sa cred ca persoana asta, pe care am cunoscut-o la Consiliul Europei si pe urma la Comisie, ne-a pacalit ea pe toti ca e o luptatoare pentru drepturile omului, care apara pe gratis pe tot felul de nenorociti, cand in realitate nu voia decat sa ne asculte telefoanele si sa ne citeasca operatiunile bancare, ca sa ne inchida in inchisorile ei rau-famate si pe urma nici sa nu ne amnistieze, cum vrea dl Meir? Hotarat, nu ma pricep la oameni!
Dar parca la tari ma pricep? Am umplut presa internationala cu citatul elocvent ca, „fara Uniunea Europeana, Romania ar fi ajuns ca Bielorusia”. Înteleg acum ca, fara sa stiu, il contraziceam pe primul nostru ministru, care crede ca, in pofida UE, am ajuns totus
