- Diverse - nr. 261 / 30 Ianuarie, 2007 "Litaniile cerului" sau asumata optiune a lui Lazar Ladariu de a fi intre Dumnezeu si neamul sau De ani de zile, ne-a obisnuit dl Lazar Ladariu ca, dupa zilnica harnicie, aproape singulara in judet, cu editorialele sale pline de forta, corectitudine si eruditie, atat de bine ancorate in realitatea judeteana si nationala, dupa solicitarea si prezenta sa aproape fara…absenta, in tot judetul, la sfintiri de biserici si de monumente istorice, la lansari de carti, la comemorari si sarbatori nationale, etc., dupa responsabilitatea asumata de om politic, consilier judetean, dar si ca presedinte al ASTREI judetene, "sa sune goarna" si sa ne adune pe toti ai lui, intre Craciun si Anul Nou, sub "faldurile" unei noi carti de poezie, poezie reiesita din meandrele sensibilitatii sale - descatusare intr-un taram rezervat doar… zeilor! A facut-o si la sfarsitul anului trecut cu seriozitate, atat dintr-un respect pentru cei invitati la eveniment, cat si dintr-un respect de sine, al credintei omului (ardeleanului, in speta) ca lucrurile, indiferent de felul lor, trebuie facute… asezat! Desi am primit imediat cartea, m-am ferit sa o citesc si sa scriu sub impulsul starii de moment, lasand aceasta in favoare celor din "primul val", asumandu-mi riscul si privilegiul, totodata, sa o las la… macerat, intuind ca am in fata o carte de recitire, ce merita "vazuta" cu ochiul tihnei! Si nu m-am inselat deloc! Fara a avea pretentii exhaustive, de cunoscator, cred ca "Litaniile cerului" este altceva fata de ceea ce am citit pana acum din cartile poetului. "Raurile" sale, de la aceasta varsta a luciditatii depline, "se intorc la izvoare", ca sa parafrazez, real, titlul uneia dintre cartile sale de publicistica. Se intorc la izvoare, atat ca fond, cat si ca forma. Un fond remodelat dupa sufletul sau preaplin de iubire. Poetul reconsidera o lume pierduta oda