Razboiul purtat in transeele coalitiei si ale palatului prezidential, precum si numarul crescand al oponentilor Cotroceniului arunca o lumina edificatoare asupra conditiei politicii. Prima concluzie rezultata este cea a dominantei asa-numitelor grupuri de interese, ambitionate exclusiv de perspectiva a noi si noi castiguri financiare.
Traian Basescu este, cu mare probabilitate, dusmanit de persoane ca Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu. Daca ar fi acceptat modelul iliescian de comportament prezidential - de presedinte eminamente locutor, insa determinat a nu schimba nimic -, animozitatile personale ar fi disparut, aproape sigur, de mult.
Dar prin sustinerea unui sistem juridic mai independent Basescu a indicat cat se poate de limpede ca rolul “scorpiei imblanzite” nici nu i se potriveste si nici nu il multumeste. Pentru un politician maturizat in perioada anilor ’90, cand motivele intrarii in politica rezidau de cele mai multe ori in tentatia acapararii bogatiei publice, Basescu a evoluat pana la urma intr-o directie neasteptata. Notoriul bilet trimis de Tariceanu presedintelui in 2005 denota ca liderul PNL se astepta ca vointa de reforma afisata de Basescu sa constituie, de fapt, doar uzuala strategie de imagine, considerand ca seful statului se va dovedi de aceeasi “incredere” atunci cand se pune problema salvarii unor persoane influente, aflate in impas legal.
Jargonul politic rus denumeste mogulii puterii drept “Siloviki”, termenul (de la sila, forta) referindu-se atat la cei influenti proveniti din randurile KGB-GRU, cat si la persoane ce-si desfasoara activitatea in ministerele considerate forte. A cam sosit vremea pentru ca inventivitatea romaneasca sa produca un termen autohton de desemnare a retelelor orientate spre deturnarea fondurilor de stat si, de-acum, europene, fara a se sinchisi in vreun fel de diferentele ideologice existente.
De c