"Socialism nu vom face cu doua partide deosebite". Incepand cu 1945, Radaceanu si Voitec - secretari generali ai PSD - au orientat partidul spre colaborarea politica cu PCR. Dezamagit de noua directie, Titel Petrescu a decis sa paraseasca partidul. Comunistii au "pus umarul" la scindarea social-democratilor, folosindu-se de unii dintre membrii PSD.

Din 1945, cresterea influentei comunistilor pe scena politica a determinat tulburarea vietii interne din Partidul Social Democrat (PSD). In interiorul formatiunii s-au conturat doua curente de opinie: unul, reprezentat de presedintele social-democratilor - Constantin Titel Petrescu - , nu agrea intentiile PCR de a cuceri pe deplin puterea. Al doilea curent, reprezentat de secretarii generali ai PSD - Lothar Radaceanu si Stefan Voitec - , sustinea ca oportuna colaborarea cu celelalte partide de stanga, inclusiv cu comunistii.

SE COACE SCHISMA! Primele semne ale delimitarii celor doua pozitii au aparut in timpul grevei regale (21 august 1945 - ianuarie 1946): Titel Petrescu a cerut demisia guvernului condus de Groza, pe cand Radaceanu si Voitec insistau, dimpotriva, pentru continuarea activitatii Guvernului. Ultimii erau motivati de propriul lor rol din Cabinet: Radaceanu - ministrul Muncii, Voitec - ministrul Educatiei Nationale. Sesizand ruptura din cadrul PSD, comunistii au incercat sa profite de situatie. Prin declaratii oficiale, liderii comunisti au sugerat ca venise timpul crearii unui alt partid, prin unificarea social-democratilor cu comunistii. Chiar la Conferinta nationala a PCR (octombrie 1945) s-au auzit noi apeluri pentru realizarea Partidului Unic Muncitoresc. Social-democratii s-au ferit sa dea un raspuns clar si direct. In problema tacticii electorale ce urma a fi pusa in aplicare pentru alegerile din 1946, Titel Petrescu si oamenii sai de incredere au pledat pentru participarea PSD pe liste