Luni 29 Ianuarie, dupa o serie de declaratii usor contradictorii ale diverselor oficialitati din ultimele zile, Jean-Claude Juncker, “seful” ministrilor de finante din zona euro, a pus capat speculatiilor.
"Credem ca evolutiile pozitive recente ale economiei Japoniei trebuie sa se reflecte in cursul de schimb al yenului”, “Grupul G7 va lua din discutie cotatia yenului la intalnirea G7” au fost cateva din spusele domniei sale dupa intalnirea ministrilor de finante de la Bruxelles.
Declaratia lui Juncker (citata de Reuters) din aceasta seara vine dupa ce purtatorul de cuvant al ministrului de Finante german a afirmat ca nu s-a stabilit inca un plan pentru citarea ratei de schimb a yenului la viitoarea sedinta G7, dar ca au loc consultari pe aceasta tema.
Cu cateva ore mai inainte Hideto Fuji, ministrul de Finante al Japoniei, a declarat ca nu a auzit ca yenul “ieftin” sa fie citat ca o problema la intalnirea G7.
Intalnirea G7 se va tine intre 9 si 10 Februarie la Essen, Germania. La sedintele Grupului participa ministri de finante si guvernatorii bancilor centrale din Statele Unite, Germania, Franta, Italia, Marea Britanie, Canada si Japonia.
Din ce cauza sunt insa alarmati oficialii europeni in ceea ce priveste rata de schimb a yenului? Pentru ca in anii recenti, economia europeana s-a dovedit a nu mai fi la fel de dependenta de cea americana. In schimb, ponderea schimburilor comerciale cu Asia a crescut constant.
De aceea o rata de schimb EURJPY in zona 157 (adica un euro tare si un yen slab) face ca exporturile europene catre Japonia sa fie mult dezavantajate. EURJPY a crescut 12,58% in 2006 si 0,41% in 2007. Ca sa nu mai vorbim de yoanul chinez, tinut in mod vadit si artificial “sus” de Beijing. Dar acesta este meciul preferat al americanilor...
In regula, veti zice. Si-asa se vorbea
