- Diverse - nr. 262 / 31 Ianuarie, 2007 97. Noi, romanii, am creat cultura populara cea mai specifica a locurilor acestora, fiindca noi si numai noi ne-am risipit sufletul pe toate vaile si pe toate coclaurile ardelene, realizand astfel o interferenta, o compenetratiune intre om si fire de o asa de mare intensitate, incat ni se pare ca muntii, padurile, vaile si apele si norii nu pot respira si grai decat in ritmul limbii si cantecului romanesc. Aceasta senzatie, greu de definit, de a fi la el acasa, aici, de cand lumea, romanul din Ardeal o are, iar ungurul de pe pusta nu o are. Patria spirituala a acestuia e in alta parte. Versurile lui Petöfi sunt reprezentative in cea mai inalta masura. "Ce-mi pasa de voi, Carpati incetinati, mareti in salbaticia voastra? Va admir, poate, dar nu va iubesc si visul meu nu colinda vaile si colinele voastre…" Om si peisaj, iata tulburatoarea dualitate care nu se poate mistifica si intre termenii caruia sufletul romanesc face trasura de unire. Cand in Scrisoarea III a lui Eminescu, Mircea cel Batran ii spune sultanului: "Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, raul, ramul, / Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este", el formuleaza in termeni poetici un adevar care astazi se bucura de o larga justificare teoretica in filozofia culturii. Ion Chinezu, Ganduri pentru ziua Unirii, 1936 98. Tinta noastra, domnilor, socotesc ca nu poate fi alta decat Unirea Nationala a Romanilor. Unitate mai intai in idei si in simtaminte, care sa aduca apoi Unitatea politica, care sa faca din munteni, din moldoveni, din basarabeni, din bucovineni, din transilvaneni, din banateni, din cutovlahi, sa faca un trup politic, o natie romaneasca, un stat de sapte milioane de romani. La crearea acestei nationalitati, la o reformare sociala a romanilor, bazata pe sfintele principuri ale dreptatii si egalitatii, trebuie sa tinteasca toate silintele noastre