Competitivitatea crescută impusă de aderarea la UE şi lipsa tot mai acută de personal sunt numai două dintre crizele care se profilează la orizontul economiei româneşti. Avem şi manageri specializaţi să le facă faţă? „Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece!“ Cuvintele lui Schiller pot reflecta foarte bine ceea ce simt unii dintre manageri, dar mai ales aceia dintre ei care au venit în structurile unei companii pentru a redresa corabia, pentru a readuc

Competitivitatea crescută impusă de aderarea la UE şi lipsa tot mai acută de personal sunt numai două dintre crizele care se profilează la orizontul economiei româneşti. Avem şi manageri specializaţi să le facă faţă?

„Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece!“ Cuvintele lui Schiller pot reflecta foarte bine ceea ce simt unii dintre manageri, dar mai ales aceia dintre ei care au venit în structurile unei companii pentru a redresa corabia, pentru a readuce afacerea pe profit. Cu alte cuvinte, replica de mai sus am putea să o auzim de la o categorie specială de executivi, aşa numiţii manageri de criză.

Desigur, nu trebuie să fie întotdeauna aşa, îndeplinirea obiectivului propus pe termen scurt sau mediu - acela de a redresa o companie - nu se finalizează întotdeauna cu plecarea managerului la sfârşitul mandatului. Dar excepţiile doar confirmă regula...

Când a venit la Romtelecom, în 2003, James Hubley avea mandat explicit din partea acţionarului majoritar, compania elenă de telecomunicaţii OTE, să redreseze financiar şi operaţional fostul monopolist. Romtelecom înregistra atunci - la nivelul exerciţiului financiar 2003 - pierderi nete de peste 28 de milioane de euro şi venituri de 830 de miloane de euro, cu 4,32 de milioane de linii fixe în uz. În doi ani, managementul lui James Hubley, care, după propriile ap