Au trecut 62 de ani de cand a scapat din iadul lagarelor naziste. De fiecare data cand povesteste, insa, neputinta diminetii cand a fost arestat ii rascoleste amintirile. Pe-atunci, Oliver Lustig avea doar 17 ani si jumatate. Nu avea de unde sa stie ca viata ii va aduce povara care il macina si astazi, la cei 80 de ani.

Reporter: Cand ati fost arestat?

Oliver Lustig: In dimineata zilei de 3 mai 1944, la ora 5, jandarmii horthysti au patruns in toate casele locuite de evrei din satele si comunele din Transilvania de Nord si ne-au arestat.

In comuna Soimeni existau trei familii de evrei: bunicii cu o parte din unchi si matusi, familia mea, adica parintii si sase frati ai mei, al saptelea era intr-un detasament de munca fortata, plus inca o familie. Aveam 17 ani si jumatate. Ni s-a spus ca daca facem un singur pas fara aprobarea lor, vom fi impuscati pe loc. Ne-au acordat doua ore sa ne facem bagajele.

Am plecat cu imbracamintea de pe noi si cu un bagaj de 50 de kilograme pentru intreaga familie.

Rep.: Ce s-a intamplat dupa ce ati fost arestat?

O. L.: Fiecare familie a fost incarcata in cate un car tras de bivoli si am fost dusi la postul de jandarmi, unde ne-am intalnit cu familiile arestate din satele invecinate. A doua zi am pornit catre ghetoul din Cluj.

Rep.: Cand ati fost deportati spre Birkenau-Auschwitz?

O. L.: Din nordul Ardealului, deportarea spre Auschwitz a inceput la 15 mai, insa eu si familia mea am plecat in ziua de 4 iunie. Am sosit in „lagarul mortii” in data de 9 iunie.

Rep.: Cum au fost zilele cat a durat drumul?

O. L.: Drumul a fost inceputul degradarii noastre ca oameni. Am fost inghesuiti in vagoane de vite, intre 60-90 de