Scriam în articolul trecut că au apărut semne că perioada de acalmie din piaţa nu va mai dura mult, cotaţia EUR/USD încercând de câteva ori să rupă nivelurile de suport, fără succes însă. Fie le va rupe, fie se va îndrepta din nou spre 1,3000, estimam atunci. Euro a înregistrat un maxim al săptămânii la 1,3045 faţă de dolar şi un maxim istoric faţă de yen: 158,53. În acelaşi timp, lira sterlină a atins un maxim intra-day la 1,9917 faţă de dolar şi un maxim istor

Scriam în articolul trecut că au apărut semne că perioada de acalmie din piaţa nu va mai dura mult, cotaţia EUR/USD încercând de câteva ori să rupă nivelurile de suport, fără succes însă. Fie le va rupe, fie se va îndrepta din nou spre 1,3000, estimam atunci.

Euro a înregistrat un maxim al săptămânii la 1,3045 faţă de dolar şi un maxim istoric faţă de yen: 158,53. În acelaşi timp, lira sterlină a atins un maxim intra-day la 1,9917 faţă de dolar şi un maxim istoric la 241,49 faţă de yenul japonez.

Din ce cauză să fi apărut aceste variaţii? Indicatorii macroeconomici publicaţi recent în SUA au arătat că economia americană se „ţine bine“ şi nu au avut darul să schimbe estimarea din pieţe, că FED nu va opera vreo modificare a dobânzii prea curând. Deci nu putem da vina nici pe datele macroeconomice şi nici pe dolar.

Mişcarea a apărut ca urmare a „carry trades“. Acestea sunt tranzacţii din pieţele valutare prin care nu se urmăreşte neapărat profitul rezultat din mişcarea cotaţiei, ci mai mult diferenţialul de dobândă. Investitorii se împrumută în moneda cu dobândă mai mică, pe care o vând apoi contra celei cu dobândă mai mare. Astfel, realizează un plasament rentabil, încasând diferenţa dintre cele două dobânzi.

Aşa a fost cazul în aceasta săptămână cu yenul japonez şi lira sterlină. 0,25% faţă de 5,25% au fost cifrele