- Diverse - nr. 262 / 31 Ianuarie, 2007 Draga coane Iancule, De neiertat ar fi fost sa trec cu vederea ca ai implinit venerabila varsta de 155 de ani si ca, pornit din patriarhalul targ al Ploiestilor, ne-ai indreptat candva si inca si astazi ne mai porti pasii intru nemurirea culturala pe aripile prea superbe ale muzei comice; bineinteles, daca ea a imbracat straiele bascalioase si degenerate, putind a namol dambovitean, nu e vina ei…; nici a matale, cu siguranta, ci a celui filosoficesc "Asa fost-a sa fie", care nu este decat una din maximele fatalismului national. Coane Iancule, iti scriu la ceas aniversar, avand sentimentul ca fac o impietate si banuind ca tu nu mi-ai ierta vreodata cea mai marunta umbra de festivism. Imi amintesc ca lectiile de demnitate le-ai oferit, cu marea-ti eleganta, celor care _ in primavara de la inceputul anului 1912 te chemau de la Berlin sa vii spre a-ti omagia munca si opera, crezul de o viata, dupa ce aceiasi, cu nu multi ani in urma te ponegrisera, te purtasera prin tribunale, te haituisera pentru savoarea si luciditatea operei tale. Si nu este de mirare, pentru ca atunci cand josnicia si nimicnicia vad ca nu mai au sorti de izbanda, nu numai ca se inclina, ci ajung in cel mai jalnic si marsav stadiu si incep sa laude nemasurat ceea ce pana mai ieri au scuipat cu inversunare. Totusi, draga coane Iancule, iti scriu elogios pentru ca, desi implinesti "o anumita varsta", te simt mai tanar ca oricand. Viata si vremurile si vremuirea lor pe rand i-au luat de langa noi pe cei drepti, asezandu-i cu dreptate de-a dreapta Tatalui. Prim mila Aceluiasi, la noi, in marea cetate strabuna, mai zboara doar pleava purtata de vant, mai bantuie doar umbrele celor care dintru inceput s-au nascut morti si ale celor pe care moartea i-a pascut, de-abia intrati fiind in viata. De aceea, in acest cimitir balcanico-bizantin, nici macar vesel, ba pe dos