Trebuie sa ai un aplomb desavarsit, ca sa poti tine un discurs in Parlamentul European, asa cum face azi presedintele Romaniei, Traian Basescu, vorbind despre marile probleme cu care se confrunta comunitatea continentala. In conditiile in care unii din europarlamentari n-au ezitat sa se intrebe daca tara mai e guvernata, iar altii si-au exprimat temerea ca nu cumva mahalaua damboviteana sa fie exportata si la Bruxelles. Ceea ce se intampla acum la Bucuresti nu are nimic comun cu disputa politica si de idei, fie ea si dura, insa dusa in beneficiul tarii, al solutionarii mereu amanate a unor arierate economice si sociale severe. Totul e subsumat unei mizerabile lupte intre cercuri de interese neortodoxe, agrementate de rafuieli si de frustrari personale ale unor lideri care falseaza despre grija pentru tarisoara lor. Cand, de fapt, singura partitura pe care o stiu e „Scoala-te tu, ca sa ma asez eu”. PD se hacuieste cu PNL, PLD are dinti de lapte, dar deja pofteste la fleica, UDMR isi vede de planul sau, ministerele arunca zeci de milioane de euro in achizitii suspecte, programele de integrare sunt aproximative, opozitia, in cap cu PSD, mimeaza verticalitatea politica, dar nu vrea decat sa plateasca polite. Aceasta-i doar o vaga schita a ceea ce defineste azi Romania, al carei presedinte cuvanteaza azi la Bruxelles. „Presedintele tarii exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate” (art. 80, Constitutia Romaniei). Traian Basescu nu va fi demis, cel mult, dupa o praftura in parlament, va fi suspendat 30 de zile. Ragaz sa mediteze ca are menirea sa fie, ca sa citez un superb titlu al unui scriitor tragic disparut, Nicolae Velea, „paznic la armonii”. Nu jucator, nici barem arbitru, intr-o arena de caftangii.