Surplusul de energie al presedintelui are o cauza organica: Basescu vede dublu. Ca sa-i fie pe plac, spin doctor-ii s-au obisnuit sa-i prescrie inmultirea cu doi a trofeului politic. E simplu. Mandatul se repeta prin diviziune celulara si are efectul binefacator al amneziei. Ne gindim, impreuna cu pacientul, la al doilea mandat de presedinte, dar TRAIM IN AL DOILEA MANDAT AL PRIMARULUI BASESCU. Bine ati revenit in infernul Bucurestiului!
„Dati-mi un consiliu general!“ Il recunoasteti? E Basescu 2004. Suna bine, poate cel mai bine de la „suna ca dracu“ incoace. Invingatorul surpriza, inventatorul discursului spectacol, fat-frumosul chel si vorbaret, calare pe un vapor alb, venit sa ia in casatorie o intreaga depresie nationala. Ideea frazei radicale a prins.
Inainte sa ceara si sa primeasca un consiliu general, Traian Basescu a cerut si a primit primari de sector. Iar cu patru ani inainte de asta, la inceputul primului mandat, a anuntat electoratul ca are nevoie nu de patru, ci de opt ani de primarie: Capitala va arata ca in vis abia dupa doua mandate. Pina la implinirea sorocului, iata-ne obligati sa ne multumim cu cosmarul.
Fata de Bucurestiul lui Lis, Ciorbea si Halaicu, Bucurestiul lui Basescu are cinci mii de ciini mai putin si doua sute de mii de masini mai mult. Traficul sarbatoreste zi de zi, prin imobilitate si claxoane, inmormintarea ideii de carosabil. Norul de otravuri care invaluie stagnarea automobilelor urca metropola pe podiumul oraselor letale.
Dupa ce a inspirat monoxidul de carbon in doza terminala, milionul zilnic de soferi poate da, in sfirsit, intr-una din gropile centrale. Criza de nervi se numeste bitum si se pronunta cu „€“ mut, fara accent pe licitatie. Asfaltul tuturor posibilitatilor a ridicat a doua generatie de cocosi imbogatiti.
Dupa sapte ani de mandat, Bucurestiul lui Basescu