La noi, condamnabil e scandalul si cel care face scandal, nu coruptia. Dupa aceasta logica, de pilda, un presedinte ideal pentru Romania este acela care accepta sa medieze intre si pentru infractori.

Prin maniera in care a ales sa joace sceneta biletelului, Traian Basescu a dovedit inca o data ca este un presedinte jucator. Un jucator, insa, in acest caz, necinstit. Nu fata de premier, ci fata de ideea de fairplay. Presedintele Romaniei a gresit tainuind un an si mai bine existenta biletului buclucas.

Pentru asta, oricite explicatii ar aduce, nu va putea oferi niciodata una suficient de curata si de convingatoare. Biletelul pastrat in mineca locatarului de la Cotroceni este doar prima parte - si, prin comparatie cu ce a urmat, cea mai neinsemnata - a unei povesti de asalt care trebuie studiata cu multa atentie.

Mai exact: istoria asediului la presedintele Romaniei este aceea a unei isterii incredibil de bine sustinute mediatic.

Simplu spus: sentinta ca actualul sef al statului este vinovat de a fi dispretuit in mod repetat Constitutia a fost luata inainte de a i se proba, convingator, vinovatia. Orwell ar fi fost incintat de aceasta rescriere a istoriei.

Desi e exclus, pare ca insusi Adrian Nastase a fost consilier de imagine la acest moment rusinos pentru capacitatea unei bune parti a clasei noastre politice de a produce argumente de real interes public. Asezind lucrurile cu susul in jos, pretinsii campioni ai democratiei se dovedesc, in realitate, a fi chiar inamicii ei.

Traian Basescu este, in prima luna de Romanie europeana, un vinovat caruia i se tot fabrica o vina. Numai ca „materia“ din care e facuta aceasta vina e ridicol de putina pentru ca operatiunea de biciuire si umilire publica sa fie incununata de succes si nu, asa cum e pina acum, de mult zgomot pentru nimic.

Sigur, e de