TRANSHUMANŢĂ, transhumanţe, s.f. - Migraţie periodică a păstorilor şi a turmelor (de oi), primăvara de la şes la munte sau de la sud spre nord şi toamna de la munte la şes sau de la TRANSHUMANŢĂ, transhumanţe, s.f. - Migraţie periodică a păstorilor şi a turmelor (de oi), primăvara de la şes la munte sau de la sud spre nord şi toamna de la munte la şes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. Din fr. transhumance. (DEX, 1998) Fapt recunoscut de toţi cercetătorii, constituirea românilor ca popor a fost generată în mare măsură de tradiţiile păstoreşti. Din perspectivă antropologică, transhumanţa este esenţa acestora. Transhumanţa a atras o creaţie populară consistentă şi fără egal în alte părţi ale Europei. Mircea Eliade arăta profunda originalitate a creaţiilor folclorice ale acestui spaţiu - creaţii şi credinţe care vin de peste milenii. O tradiţie cu mult mai veche decât creştinismul, constată antropologii. Însemnata moştenire provenită din creaţia populară a fost de-a lungul timpului alimentată şi împrospătată mereu de această tradiţie păstorească. Balada "Mioriţa" este doar limita luminoasă, arhicunoscută, convertită în planul literaturii culte. Nenumăraţi creatori români au fost profund legaţi de misterele transhumanţei, începând cu Eminescu, până la romanele lui Sadoveanu ori filosofia lui Blaga, muzica lui Enescu, pictura lui Grigorescu - toate sunt alimentate de tainele unei tradiţii păstoreşti care astăzi este pusă la index.

Antropologia are însă lucruri şi mai grave de constatat. În condiţiile distrugerii habitatului şi a limitării dramatice a condiţiei păstorilor contemporani, ceva din fiinţa noastră profundă se pierde iremediabil. Prin înregimentarea transhumanţei vom deveni mai săraci din toate punctele de vedere: socioprofesional, cultural şi spiritual.