Daca rasfoiesti programul stagiunii de la Staatsoper Viena, te frapeaza prezenta constanta si bogata a solistilor romani distribuiti, aproape seara de seara, in roluri importante. Este un aspect care, de multi ani, subliniaza calitatea vocala si interpretativa a celor formati in tara, afirmati apoi pe aceasta scena legendara. Iar pe linga cei angajati, apreciati adesea chiar si de cei mai severi cronicari, sint invitati sa evolueze, in spectacole de referinta, artisti a caror cota este de multa vreme recunoscuta in marile teatre din lume. Daca in vara comentam succesul Adinei Nitescu in rolul titular din Manon Lescaut de Puccini sau al Elenei Mosuc in Rigoletto de Verdi, in luna octombrie a revenit, dupa vreo noua ani, Angela Gheorghiu, pentru a cinta in Boema, partenera fiindu-i una dintre sopranele binecunoscute la Viena, Simina Ivan.
Aflindu-ma in capitala Austriei, am avut bucuria sa aplaud, in doua seri consecutiv, patru solisti romani – in Don Giovanni de Mozart, Donna Elvira a fost Celia Costea (stabilita la Atena), impresionanta in prima arie, mai estompata ulterior, dar incadrindu-se cu acuratete in distributia ce a inclus si „virfuri“ si solisti onesti. Pentru ca a fost un regal al vocilor superbe de bas-bariton, cu Bryn Terfel intr-un Don Giovanni mai „de cartier“ si Erwin Schrott in Leporello (mult mai… Don Juan ca aspect, de altfel, fascinant in acest rol, in 2005, la Maggio Musicale Fiorentino, trecind acum, cu aceeasi suplete si expresivitate, in postura de… „servitor“), iar tenorul Mathew Polenzani a fost o revelatie prin caldura timbrala, prin sensibilitate si frazare, un Don Ottavio departe de obisnuitul indragostit fara personalitate. Partenerii lor, insa, au etalat glasuri placute, dar fara o pregnanta speciala. O regie in principiu clasica, dar cu multe gafe si nerealizari, un decor unic de vechi castel cenusiu, costume amalgamate,
