Lumea culturală braşoveană este îndoliată şi mai săracă de ieri prin trecerea în nefiinţă a două personalităţi: scriitorul Gheorghe Crăciun şi Titus Haşdeu, fost director al Muzeului de Artă.

Gheorghe Crăciun, important expozant al literaturii române optzeciste, s-a născut la 8 mai 1950 în comuna Tohanu Vechi din judeţul Braşov. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, frecventând în acest timp cenaclul studenţesc de proză „Junimea”, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu. În anii 1970-1973 înfiinţează revista de perete şi cenaclul „Noii”, alături de colegii săi de generaţie. Devine profesor de literatură română, iar din 1990 se găseşte la catedra Facultăţii de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov. Obţine titlul de doctor în Litere la Universitatea din Bucureşti, în 2.000, cu o teză despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste şi postmoderne din România.

Debutul său publicistic are loc în revista „Luceafărul” cu poezie. Primul roman al lui Gheorghe Crăciun datează din 1982 şi se intitulează „Acte originale. Copii legalizate”. Este prezent în antologiile de proză: „Desant ’83”, „The Phantom Church and Others Stories from Romania” a Universităţii din Pittsburgh, „Romanian Fiction of the ’80s and ’90s”. Opera sa mai cuprinde romanele „Compunere cu paralele inegale”, „Frumoasa fără corp”, „Pupa russa”, falsul jurnal intitulat „Trupul ştie mai mult”, numeroase articole şi eseuri, precum şi traduceri.

Pe Titus Haşdeu braşovenii şi-l amintesc, mai ales, din ultima perioadă a vieţii sale în postura de director al Muzeului de Artă, promovând neîncetat artiştii plastici şi valorile culturale autentice. Un om de o înaltă ţinută profesională şi morală, „Titus Haşdeu şi-a dedicat o viaţă întreagă muzeului şi muzeologiei. A fost un mare profesionist în domeniu, performanţă care se remarcă îndeosebi în modul în care a