- Diverse - nr. 263 / 1 Februarie, 2007 Potrivit izvoarelor germane (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc.), secuii sunt urmasii avarilor de neam türcic sau öguz care au intemeiat doua puternice kaganate in Pannonia, in anii 567-587, sub Baian (558-605), si 675-680, motiv pentru care, in amintirea unui trecut glorios, aveau sa se prezinte romanilor ca fiind "de neam ales" (szkil - sikil - szelkeliek - secui), impotriva stramosilor lor, Imperiul Carolingian a intemeiat marca de granita "Austria" (Östmark) in anul 782, declansand, prin Carol cel Mare (768-814), in anul 788, un razboi de lunga durata, incheiat in anul 805, cand "avarii care isi zic (acum, adica in veacul X-) unguri" (Analele Fuldense), "trans Tiszam fluvium fugatis" (Poeta Saxo). Alungati peste Tisa "unz in Walahen" (Jacob Enikel). La venirea maghiarilor finici, in fruntea unui conglomerat de triburi turcice, slavi, dar si romani de la Nipru si Bug (vezi capetenia "URS"), ei se aflau deja "dincolo de muntii de zapada" (Carpatii Padurosi) printre "salbaticii vlahi" (Rudolf din Ems), convietuind pasnic "cu romanii, vecinii lor din munti" (Chronicon Pictum Vindobonense), drept care "amestecandu-se cu romanii, se spune ca se folosesc de literele acestora" (Simon de Keza). Cand maghiarii au cucerit teri-toriile romanesti dintre Muncaci si Ung (de unde numele de ungur, luat de noul popor modern, euro-asiatic, format din maghiarii finici, kazari, pecenegi, bascurzi, bulgari, cumani, slavi, romanici din Pannonia, romani si germani), perpetuand prin secole cele doua toponime romanesti Muncaci (de la "munca", in sensul de "truda") si Ung (de la "unghiul" pe care il face pusta intre inaltimile din N-E), secuii se aflau in ducatul lui Menumorut, amintirea lor fiind perpetuata si astazi de toponime ca "Sacuieni", "Tileagd", "Sititelec" etc. Abia, "in anul 903 (nu in 896 cum se minte de obicei -