Legile Securităţii, atribuţiile DIICOT, presupusele Centre de detenţie CIA, Războiul Mondial împotriva Terorii ţin prima pagină până la saturaţie. Cuvenite informaţii de context lipsesc Legile Securităţii, atribuţiile DIICOT, presupusele Centre de detenţie CIA, Războiul Mondial împotriva Terorii ţin prima pagină până la saturaţie. Cuvenite informaţii de context lipsesc însă mai mereu pentru cel interesat! De pildă, cum reuşeşte SUA să soluţioneze juridic, fie şi parţial, povestea suspecţilor de terorism? Mai este sau nu, pentru noi, o referinţă valabilă democraţia americană? Administraţia Bush, al cărei mandat se încheie în noiembrie anul viitor, precum şi fosta majoritate republicană au fost destul de flexibile în privinţa administrării ca probe a informaţiilor obţinute, inclusiv sub tortură, până la adoptarea în 2005 a Legii privind Tratamentul Deţinuţilor. Reţinerea timp îndelungat, fără proces, în Guantanamo Bay, Cuba, a celor care ameninţă securitatea SUA, denumiţi generic terorişti, a pus sub semnul întrebării chiar fundamentul societăţii de tip liberal atunci când confruntarea părea să nu mai aibă reguli. Criticile necontenite ale apărătorilor drepturilor omului, presiunea noii majorităţi democrate din Congres, capacitatea de autocorecţie a democraţiei americane au făcut să se încerce reintrarea într-o normalitate aproximativă - avansarea unui set de norme aplicabile în raporturile juridice cu teoriştii. Probe "din auzite" În fine, după trei luni de elaborare (nouă, pachetul legilor Securităţii ne umple viaţa de mai bine de un an!), Pentagonul aduce în Capitol Hill 238 de pagini cu prevederi clarificatoare, un manual care, chiar dacă nu stabileşte reguli de procedură pentru procurori, le dă autoritatea de a decide care dintre informaţiile clasificate şi datele obţinute doar "din auzite" (hearsay) pot fi folosite în astfel de procese. Se pare că acesta