Preţul nu scade sub acest prag nici în marile oraşe din provincie Orice pălăvrăgeală la ceas de seară cu amicii bifează aproape mecanic un omniprezent subiect de conversaţie. Sigur, Preţul nu scade sub acest prag nici în marile oraşe din provincie Orice pălăvrăgeală la ceas de seară cu amicii bifează aproape mecanic un omniprezent subiect de conversaţie. Sigur, vorbim în continuare despre fotbal, despre bileţele prezidenţiale şi români legaţi butuc de americani în Irak. Însă cu pedanteria cu care britanicul vorbea despre vreme putem discuta doar despre preţul caselor. Şi cum tot românul este proprietar şi veşnic pasionat de chilipir, căutarea locuinţei ieftine, dar neapărat de calitate, aprinde pasiuni, stârneşte patimi. Însă sintagma locuinţa ieftină în Bucureşti a devenit o contradicţie între termeni. Care să fie situaţia în restul marilor oraşe din ţară? Aşa că am parcurs temeinic site-urile cu oferte imobiliare. Sisifică întreprindere din care totuşi a răsărit timidă o concluzie: pragul celor 1.000 de euro pe metrul pătrat pare a fi reperul naţional al pieţei imobiliare autohtone. În Bucureşti găseşti imobile cu un preţ inferior acestui prag, doar în cazul apartamentelor cu un grad de confort inferior şi situate în zone rău famate. Nici în restul ţării lucrurile nu stau foarte diferit. Numai în oraşele mici de provincie, pentru locuinţe foarte vechi sau situate în cartiere mărginaşe, preţurile caselor coboară sub acest raport. Sunt însă şi excepţii. În Cluj bunăoară, o garsonieră pe care proprietarul o descrie drept centrală şi având o suprafaţă de 34 de metri pătraţi este scoasă la vânzare pentru 30.000 de euro. Tot în Cluj, o afacere şi mai bună pare a fi o garsonieră în zona Floreşti. Suprafaţa - 33 de metri pătraţi, preţul - 26.000 de euro, adică ceva mai puţin de 800 de euro pe metrul pătrat. În Constanţa, locuinţe ieftine găseşti doar în blocurile din