Cred ca toata lumea cunoaste reclama de la televizor privind masina de spalat stricata, precum si verdictul specialistului. Avem si noi o masina de spalat nationala. Bagi in ea politicieni corupti, fosti nomenclaturisti sau colaboratori, adaugi Ariel judiciar, si incriminatul iese alb ca neaua... Dar de vreo doi ani incoace, masina nu mai functioneaza; cei care intra murdari in masina ies, intr-o oarecare masura, tot murdari. Si atunci a fost chemat specialistul, care a repetat placa deja cunoscuta: „Traim intr-o tara cu opozitie foarte dura. Masina nu mai functioneaza din cauza depunerilor masive de calcar valutar in bancile apusene. Piesa principala trebuie inlocuita. Pe viitor, folositi Calgon marca PSD“. Evident, piesa principala era Traian Basescu... Lasând gluma la o parte, adevarul crud trebuie privit obiectiv si fara patima. Este dreptul, si chiar datoria opozitiei sa monitorizeze si sa sanctioneze greselile puterii. In acest scop ea poate folosi toate oportunitatile pe care puterea i le ofera; si, Slava Domnului, i s-au oferit atâtea… De pilda, posibilitatea de a modifica Legea referendumului i-a fost oferita de lipsa de unitate a puterii. Ar fi absurd sa acuzam opozitia de lipsa de eleganta; asta ar insemna ca in politica exista reguli de moralitate si ca principalul sustinator al modificarii Legii referendumului sufera de un surplus de moralitate. Totul din punct de vedere legal si constitutional este corect. Unele probleme, poate minore, se ridica totusi. La TV, un membru al Senatului ne asigura ca problema referendumului se afla pe mâini bune, adica in parlament, care, dupa cum se stie, este o institutie serioasa si responsabila. Or, pentru foarte multi români, parlamentul este institutia cu cel mai coborât grad de credibilitate. Este constitutional, dar bizar ca un organism ai carui membri au fost alesi pe liste sa decida asupra unei persoane aleasa nom