Noul coleg i s-a prezentat lui Vasile B. la fel de ceremonios cum o facuse si cu ceilalti.
Insa nu i-a intins mana, ba chiar a lasat capul intr-o parte, banuitor, zicand: Ma cheama Gherasim din Tabarcani, iar ca sa n-avem vorbe mai tarziu, sa stii ca-s antisemit.
Ce-o mai fi si asta, mai, Costele, l-a intrebat Vasile B. pe Constantin D., ca ne trimit noua toti smintitii?! Constantin D., in loc sa se supere, fiindca si el venise in birou de curand, la recomandarea primarului, a scos din sertar un atlas, ca si cum era de asteptat ca orice proiectant de retele apa-canal sa aiba tot timpul la el un atlas, si a descoperit Tabarcanii. E un catun, a zis el dezaprobator, dand de inteles ca puteai sa fii antisemit intr-un sat sau intr-o comuna, dar intr-un catun era ceva de prost gust. Vasile B. n-avea opinii in chestiunea evreiasca, nici nu stia ca exista o chestiune evreiasca. Dar fiindca Gherasim avea in fiecare zi o parere, socotea ca era politicos sa aiba si el una. Numai ca una care-l lasa pe Gherasim din Tabarcani cu gura cascata si abia dupa un timp lung de gandire il scotea din minti.
Evreii conduc lumea, zicea acesta cu aerul ca de aici trebuia sa porneasca orice discutie.
E normal, zicea Vasile B., daca tabarcanii tai nu s-au trezit mai devreme... Dupa ce se tinea un timp suparat si nu vorbea cu nimeni, Gherasim venea cu alta cugetare, la fel de radicala: Evreii ne cumpara tot pamantul de la tara.
Pai, cineva trebuie sa-l lucreze, daca tabarcanii tai sunt la crasma, raspundea Vasile B., avand aprobarea tacita a celorlalti colegi.
Scandalul a izbucnit nu in ziua cand Gherasim din Tabarcani a zis ca evreii au toti banii din lume in mana lor, iar Vasile B. l-a corectat, in sensul ca nu chiar pe toti, deoarece banii sai ramaneau din ziua de leafa in mana nevesti-sii, ci de la o remarca banala, privitoare la evreul care vindea in catu
