Continuind si dezvoltind la puterea a doua – caci interpretarea implica relectura avizata! – un proiect intelectual inaugurat de Introducere in teoria lecturii, dar conceput si redactat in climatul de libertate politica de dupa 1990, la o virsta cind alti oameni de litere si-au epuizat de mult „munitia“, Interpretare si rationalitate nu are ca termen de comparatie in cultura noastra decit Biografia ideii de literatura a regretatului Adrian Marino, precedata de Introducere in critica literara si de Critica ideilor literare.

Beneficiind de aportul unei bibliografii occidentale impunatoare (consultate adeseori „de la sursa“), cartea a stat la baza unui curs universitar tinut la Literele bucurestene.

Mai putin stufoasa decit lucrarile-fluviu ale lui Marino, ea are in schimb avantajul unei interdisciplinaritati aproape holistice in cimpul stiintelor umane. Literaturocentrismul e depasit, as spune, „prin formatie si vocatie“. Nu avem de-a face cu o teorie a criticii, nici cu o teorie a literaturii, ci cu o teorie, chiar cu o meta-teorie si o „morfologie“ critica a interpretarii in genere. Folosita – cu precautiile de rigoare – drept cale de acces, imbinind riguros si dezinvolt examenul istoric si cel tipologic al problemei, teoria interpretarii se deschide aici inspre epistemologie, istoria ideilor (inclusiv a celor religioase si stiintifice), filozofie (y compris etica si politica), sociologie, antropologie, lingvistica si pragmatica, psihologie, stiintele cognitive, teoria informatiei si a comunicarii cotidiene, diferitele forme ale criticii literare s.a.m.d., carora le testeaza – cu nedezmintita acuitate – limitele, posibilitatile si fiabilitatea, in interiorul unei abordari deopotriva sistematice si sistemice, mereu atenta la diversitatea inepuizabila a realului.

in ultima instanta, demersul erudit si sintetic al profesorului Paul Cornea este