Tudor Roman, un tânăr de 26 de ani, a depus un efort de voinţă extraordinar trecând peste ruşinea provocată de sărăcia lucie în care îşi duce existenţa şi peste greutăţile de exprimare, şi ne-a spus povestea sa. Locuieşte în Sângeorgiu de Mureş pe Strada Tofalău la numărul 612, împreună cu mama sa. Tatăl, a decedat în anul 1991 în urma unei boli care i-a măcinat trupul. "Pentru că nu am tată, toată lumea m-a batjocorit. Pe un om sărac trebuie să îl ajuţi nu să îl izgoneşti". Aşa şi-a început povestea Tudor. Problema lui cea mare este greutatea de exprimare, motiv pentru care şi-a găsit foarte greu un loc de muncă. A lucrat în total doar un an şi trei luni, la un atelier de îmbuteliere a vinului, dar firma respectivă s-a desfiinţat şi de atunci nu a mai găsit un loc de muncă. Chiar şi şomajul i-a fost înjumătăţit, pentru că, spune el, cei de acolo i-au spus că are dreptul doar la şase luni de şomaj. "Nu am păr în cap de câte ori am fost la forţele de muncă. Nu mai am ce să caut pe acolo, pentru că mi-au oferit un post de vopsitor la Matricon, dar cei de acolo nu m-au primit. Oriunde mă duc, numai de probleme dau. Suntem poate cei mai săraci oameni din comună. Şi mi-e ruşine de asta", ne-a spus necăjit Tudor Roman.
Începutul sfârşitului
Timp de 25 de ani, mama lui Tudor, Maria Tifan, a fost femeie de serviciu într-un bloc din comună. Avea de curăţat zilnic o scară cu 59 de familii, pentru 600.000 de lei pe lună. Când în 1 aprilie 2006 s-a hotărât schimbarea ei cu o femeie romă, Maria câştiga de două luni 800.000 de lei pe lună. Acum cealaltă femeie curăţă scara pentru un milion lunar. După 25 de ani de muncă, mama lui Tudor a descoperit că toată această perioadă a lucrat fără ca cineva să se fi obosit să îi facă o carte de muncă. Luaţi la întrebări, cei din primărie şi-au declinat orice răspundere. Nimeni nu e de vină. Rămaşi fără nici un sprijin financ
