Dintre proiectele independente de teatru, concentrate pe promovarea si sustinerea dramaturgiei noi, dramAcum e de departe cel mai vizibil. Mai „tinar“ cu trei ani si avind handicapul provinciei, Teatrul Imposibil n-a beneficiat niciodata de atentia Capitalei in masura in care a facut-o dramAcum, desi asupra mizelor pe care si le-a stabilit s-a aplecat cu chiar mai multa aplicatie. Teatrul Imposibil a fost cel care a montat, in patru ani, cel mai mare numar de texte romanesti noi, cel care a editat, in premiera, piesele autorilor contemporani de teatru si singura revista alternativa a scenei romanesti, si, cu toate astea, in afara unor practicieni de teatru si a spectatorilor din Cluj, nu multa lume o stie.
Sa fie pozitia de marginalizare cea care a determinat schimbarile prin care insusi Teatrul Imposibil trece acum sau sint doar virstele unui organism cultural viu?
Desi si-a pastrat numele, revista man_in_fest (sau man.In.fest) nu mai e editata de Teatrul Imposibil de la inceputul anului trecut. Urmatoarele doua numere, intr-un format usor schimbat, au aparut in regim „independent“, fiind editate de Miruna Runcan (redactorul-sef dintotdeauna al man_in_fest-ului) si C.C. Buricea-Mlinarcic cu sprijinul Festivalului „Povesti pentru copii si oameni mari“ de la Alba Iulia si, apoi, al teatrului din Tirgu-Jiu, care gazduise si cea mai recenta editie a taberei de Dramaturgie a Cotidianului; acum, revista e publicata de ArtReSearch, o asociatie culturala fondata de actuala echipa si avind drept „domeniu“ sustinerea cercetarii teatrale. Independent de formula initiala, Biblioteca Teatrului Imposibil a continuat in 2006 cu o antologie cuprinzind textele scrise in timpul workshop-ului de dramaturgie al lui Katalin Thúroczy la Arad, alte piese fiind publicate sub titulatura de caiet de sala (un model german mai vechi).
Lungul parteneriat cu Teatrul Nat
