La pomul lăudat să nu te duci cu sacul şi nici la declaraţiile incendiare ale preşedintelui - lansate de obicei pe Televiziunea Băsescu 1 - să nu-ţi pui casca de pompieri. După cum se La pomul lăudat să nu te duci cu sacul şi nici la declaraţiile incendiare ale preşedintelui - lansate de obicei pe Televiziunea Băsescu 1 - să nu-ţi pui casca de pompieri. După cum se desfăşoară lucrurile, telenovela "Lacrimi de mâhnire", care rulează, de aproape doi ani de zile, dimineaţa, la prânz şi seara, nu dă semne că şiar pierde audienţa. Actorul din rolul principal, Traian, reuşeşte în continuare să smulgă aplauze la scenă deschisă. Succesul său are la bază o reţetă sigură: capacitatea de a interpreta cu mare lejeritate partituri diferite. Aici se aruncă în mulţime, aici se repede în cercurile înalte europene. Când e înnegurat, apăsat de grijile ţării, când face un spirit de glumă aducând o rază de speranţă în sufletul poporului bidit. Personajul negativ, Călin, e un tip plictisitor, înhăitat cu băieţii răi din cartier, numiţii oligarhi. El nu face rating, nu joacă Hora Unirii în piaţă, dar are ficatul tare. Digeră tot, poţi să tragi în el şi cu bileţelul roz, că tot rămâne pe picioare. În poveste suferă şi juna Elena, nemângâiată în destinul crud al vieţii ei. Spre deosebire de Traian, ea nu plânge niciodată, deşi are naturelul simţitor. În poşetuţa ei încape o întreagă arhivă, iar din când în când mai pescuieşte câte o hârtiuţă cu care să mai aţâţe focul în momentele de dinaintea pauzei pentru reclama la detergenţi. Întreaga acţiune se petrece într-un bâlci care se dă drept ţară europeană. Aici sunt distracţii la alegere. Femeia cu barbă şi bărbatul jumătate cap de bou au ieşit de mult la pensie. Politicienii evoluează pe sârmă în două corturi frumos colorate, pe unul scrie CNSAS, pe celălalt, DNA. Intrarea e liberă, la fel şi ieşirea. Aici vine lumea dornică să întâlnească v