Scoala romaneasca a fost mereu foarte bine privita. Sistemul nostru de invatamant a dat, ani de-a randul, roade. Si chiar foarte bune. Inventatori, medici, ingineri, informaticieni, "produse" ale invatamantului romanesc au facut valva in lume cu descoperirile lor. Ana Aslan, Henri Coanda, Petrache Poenaru si Ioan Pop de Popa sunt doar cateva nume din lunga lista a celor ce au facut descoperiri cunoscute in intreaga lume. Specialistii autohtoni prezentau incredere si garantie, lumea se astepta la rezultate bune. Numai ca, din pacate, in ultima vreme mai multe cazuri de culpe medicale au atras atentia presei. Copii morti din cauza greselilor medicilor, pacienti nemultumiti si nenumarate semne de intrebare asupra deciziilor cadrelor medicale. Bolnavi internati cu rugaminti, operatii nereusite, mizerie in spitale, toate acestea formeaza tabloul lugubru al sanatatii romanesti. Din pacate, de foarte multe ori, victime ale nepriceperii si inconstientei medicilor sunt copiii. Intr-adevar, medicii au dreptate. "La spital se mai si moare", sustin cei care au depus un juramant prin care au promis ca vor face tot ceea ce le sta in putinta pentru a salva vieti omenesti. Asa este. In spital se naste si se moare, dar se mai si renaste. Cei care au trecut prin boli grele si au avut zile, spun de obicei ca se simt ca si cum s-ar fi nascut a doua oara. Insa, din nefericire, aceasta sansa nu este la indemana oricui. Nu toti primim darul divin de a avea o a doua oportunitate, mai ales cand la mijloc intervine si inconstienta cuiva care ar trebui sa stie ce face. Medicul este inger si demon in acelasi timp. El da viata, dar poate sa si ia acest dar. Pozitia ingrata a celui care are grija de sanatatea semenilor sai poate fi, intr-adevar, deplansa si admirata deopotriva. Insa, paradoxal, doctorii romani au numai pe plaiurile natale o imagine atat de patata. Am citit intr-un cotidian c