- Editorial - nr. 264 / 2 Februarie, 2007 Intr-un articol, intitulat "Un inimos apel al «Astrei»", aparut intr-o publicatie mureseana in anul 1937, se manifesta ingrijorarea fata de insuficienta activitatilor traditionale si se atragea atentia asupra nevoii de acordare la cerintele culturale ale vremii. Ciudat lucru, acest apel venea intr-o perioada interbelica, tocmai cand Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman se bucura de rezultate semnificative, perioada care coincidea, insa, si cu un previzibil con de umbra in acel moment, comparativ cu ce semnifica odinioara ASTRA. Ce reprosa conducerea ASTREI? Dezbinarea noastra romaneasca, declinul etnic al romanilor din Secuime, individualismul daunator, dihonia proverbiala si dezinteresul pagubos, slabirea temeliilor existentei, ca neam, neglijarea obligatiilor fata de trecutul glorios si uitarea indatoririlor fata de viitor! Nevoia intoarcerii la matca era o datorie sfanta, inainte de toate. "Se pierde port, cantec, dans, traditie romaneasca - se spunea in apel -, se iroseste comoara mostenirii etnice, protectoare a fiintei noastre romanesti, isi pierd forta lor indrumatoare, credinta, constiinta romaneasca, cinstea, demnitatea, modestia, scade natalitatea si slabeste forta de lupta si rezistenta". Exact ca si azi! Sunt randuri iesite, parca, din realitatea romaneasca a anului 2007. Situatie in care este necesara, poate mai mult ca oricand, unirea in jurul unui crez maret, in masura sa adune la un loc toate energiile acestui neam romanesc. Au inteles bine acest adevar astristii din Sangeorgiu de Padure, Tarnaveni, Valea Gurghiului, Reghin, Deda, Raciu, Sarmasu, Iernut si Targu-Mures, uniti in despartaminte si cercuri ale Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, manati de acea nevoie a disciplinarii gandurilor in "sanctuarul limbii si culturii noast