Dosarul Gazeta a imprastiat, asa cum spunea un coleg de breasla, rahatul prin ventilator. Convorbirile lui Liviu Man cu lumea buna a Clujului arata doua lucruri. Ca exista o presa care traieste practicand santajul si ca "la creme de la creme" de la Cluj pute rau de tot.
Poate mai grav decat faptul ca doi-trei gazetari s-au aruncat cu lacomie pe stors bani din santaje, este felul in care se combina, se amesteca, se transforma si se developeaza interesele unor gasti de politicieni, oameni de afaceri, oameni de presa. O combinatie devastatoare.
Orasul acesta elitist, snob chiar, cu pretentii istorico-culturalo-progresisto-civilizatorii isi arata o alta fata. Din paginile unui dosar necenzurat, reiese o realitate cruda: sub poleiala lui subtire se ascunde un morman de mizerie, multa ipocrizie si lasitate.
Oameni pe care i-ati respectat pana acum, lideri politici, bancheri, oameni de afaceri, imbracati in Armani si cu limuzine de lux, sau pur si simplu judecatori ai vietii publice cum erau gazetarii, ni se arata din convorbirile lor intime asa cum sunt ei cand se dezbraca de Armani. Goi si atat.
Din acest moment, justitia probabil ca-si va face datoria si-i va judeca pe cei vinovati. Dar si publicul, la care interceptarile au ajuns frunzarite de presa, va judeca la randul lui. Si nu-l va judeca doar pe Man, ci si pe toti cei din anturajul lui, pe cei cu care purta zilnic discutii telefonice intr-un limbaj de-o gravitate si o vulgaritate frapanta.
Nu spun acest lucru pentru ca sunt femeie. Limbajul acelor personaje ii socheaza si pe barbati, pe orice om cu bun simt.
Insa e clar ca judecata publicului va fi cea mai aspra. Poate ca ea va conta cel mai mult. Publicul nu are legi, nu opereaza cu paragrafe, nu are limite. Ce politician va mai
