Regimul comunist a afectat in mare masura viata tuturor confesiunilor religioase din Romania. Anul 1948 a adus o zestre considerabila BOR, prin actul abuziv al comunistilor de desfiintare a Bisericii Greco-Catolice.

Dupa acest act, discursul oficial al BOR s-a confundat mult timp cu cel al Partidului Muncitoresc/Comunist Roman. Argumentele bisericii majoritare s-au conturat furibund in jurul conceptului de unicitate si unitate, iar catolicii au devenit brusc unelte ale dusmanului unic: un Vatican pofticios, ahtiat dupa duhovnicia mareata a spatiului mioritic transilvan si la fel de lacom dupa proprietatile nascute in secolele trecute din sudoarea clasei muncitoare...

Absorbtia bunurilor greco-catolicilor in pantecele chitului s-a consumat demult, fara semne de indigestie nici la aproape 20 de ani de la caderea regimului comunist. Insusi actul Unirii cu Biserica Romei, de la 1700, a fost contestat. Acesta este prezent si astazi in cartile de Istoria Bisericii editate de BOR, sub denumirea de “Uniatie”, termen cu incarcatura peiorativa si malitie nedisimulata.

Biserica Ortodoxa a fost cuprinsa, insa, de o obsesie a grandorii si a multiplului dupa caderea regimului comunist. Mitropolitul ortodox al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Bartolomeu Anania, a spus cu seninatate ca supravietuirea Bisericii Ortodoxe a trebuit realizata chiar cu pretul pactizarii cu regimul comunist.

Pentru mentinerea fostelor biserici greco-catolice in patrimoniul surorii mai mari s-a recurs la diferite inginerii, uneori chiar la propriu. Bisericile din Badon, judetul Salaj, ori din Ungheni, judetul Mures, nu au mai putut sa-i incapa pe credinciosii ortodocsi, astfel incat, dupa sistemul celebrelor matrioska ruse, BOR a decis sa construiasca biserici noi si sa le zideasca inauntru pe cele vechi construite de greco-catolici.

La Manastirea Nicula, in schimb, Bise