Faptul ca Biserica Ortodoxa Romana are nevoie de o reformare si de o adaptare la realitatile secolului 21 nu mai e un secret pentru nimeni. Chiar Sfantul Sinod intreprinde pasi in aceasta directie. Dar multor analisti ritmul acestora le pare exasperant de lent. Pe de alta parte, orice abordare din exterior a problemei se loveste ca de un zid in interiorul institutiei Patriarhiei si al Sfantului Sinod. De doi ani, un ordin sever conditioneaza orice adresare prin presa a unui teolog, cleric, functionar bisericesc de acordul explicit al superiorului sau. Libertatea de expresie este astfel drastic limitata prin mecanisme folosite doar in domeniul militar. In mod cert si necesar, reforma in BOR trebuie sa porneasca si de la modificarea acestei atitudini fata de presa, printr-o transparenta asumata. Altfel se risca, in anii care vin, intrarea intr-un con de izolare de care doar dusmanii vor profita.
Reforma - subiect tabu
Am incercat sa vorbesc cu mai multi clerici si teologi pe tema necesitatii reformei in BOR si a reorganizarilor administrative pe care aceasta le presupune. Mi-au vorbit doar sub asumarea anonimatului, existand multe antecedente de preoti “maziliti” pentru deschiderea lor. Cazuri cotate drept “disidente”, ca Nicolae Dura, Ioan Buga, Iustin Parvu, Calciu Dumitreasa, Rafail Noica si altii, sunt de notorietate. Fiecare a adus atingere ierarhiei printr-o atitudine de constiinta. Calugarul Rafail Noica, fiul marelui filosof, in prezent monah la Scarisoara, a refuzat ferm, in 1996, postul de arhiepiscop al Arhiepiscopiei pentru Europa Occidentala si Meridionala, transformata ulterior in mitropolie. Publicatiile care abordeaza problemele reformei si reorganizarii sunt doar de uz intern, cu circuit foarte limitat. Forumurile se desfasoara doar pe site-uri “rebele”, ca Biserica Ortodoxa Libera, sau exterioare Romaniei.
Am constatat ca un