Ati fost prezenta in parlament la 18 decembrie, cand presedintele Traian Basescu a condamnat comunismul. Cum va explicati reactia foarte violenta a PRM? Eu cred ca misterios, impresionant si tulburator nu este faptul ca PRM a reactionat asa. La urma urmei, PRM a reactionat previzibil. Ceea ce m-a tulburat cu adevarat a fost felul in care PRM a beneficiat de structurile parlamentului: de presedintele Senatului, care nu a facut nimic pentru a opri scandalul, de faptul ciudat ca presedintele Camerei Deputatilor a lipsit, desi era o reuniune a ambelor Camere, deci cred ca trebuia sa se gaseasca si el la prezidiu. Ceea ce m-a uimit nu a fost reactia PRM, a fost lipsa de reactie a partidelor democratice din parlament. Mi s-a parut de neinchipuit ca nici unul dintre parlamentarii pe care-i vedeam in staluri nu si-a folosit dreptul de a interveni si de a reactiona la ceea ce se intampla acolo. Aveau aerul ca asista la un spectacol care nu-i priveste, caruia ii sunt cel mult spectatori: faptul ca societatea civila - care insistase pentru ca acea condamnare a comunismului sa aiba loc - si presedintele tarii - care se lasase convins - erau insultati si chiar molestati nu era problema lor. O hartie de turnesol Condamnarea comunismului a fost un gest simbolic, o reverenta facuta victimelor comunismului, sau trebuie sa aiba mai degraba consecinte in planul politicii actuale imediate? A fost deocamdata un gest simbolic caruia scandalul pe care l-a generat in parlament i-a subliniat semnificatia. Consecintele pe care ar trebui sa le aiba sunt cuprinse in recomandari. Daca ele vor deveni realitate, acest Raport va duce la schimbarea in niste puncte esentiale a vietii publice si a societatii romanesti. Daca acest lucru nu se intampla, va ramane un moment simbolic extrem de important, mai ales prin faptul ca a functionat ca o hartie de turnesol. Raportul si prezentarea concluziilor sal