Se stie acum ca regele Carol I a tinut in arhiva sa personala multe dintre documentele referitoare la Rascoala din 1907, legate mai cu seama de represiunea ei. Motivul nu a fost acela pe care i l-a dezvaluit lui P.P. Carp.
In 1912, Carp mersese la rege sa-l intrebe unde se aflau dosarele Rascoalei de la Ministerul de Interne (ca prim-ministru, Carp fusese, la randul sau, intrebat de Parlament). "Sunt acolo unde trebuie sa fie", ii raspunsese suveranul si ii si ceruse lui Carp sa comunice acest raspuns in Parlament. Carol stia insa foarte bine, cum o stia si Carp, ca nu la rege trebuia sa stea documentele statului, ci in Arhivele Centrale. Pentru ca ele nu se refereau la problemele interne ale Coroanei si nici la domeniile regale. Se refereau la tara. Regele voise in acest fel sa scoata rascoalele din confruntarile politice dintre partide (in 1912, acestea erau dure si gravitau in jurul Afacerii Societatii de Tramvaie din Bucuresti). Si mai voise regele sa nu se puna din nou in evidenta caracterul lor antisemit in Moldova, fapt ce nu facea decat sa umbreasca si mai mult in Occident imaginea tarii, (in mare suferinta din acest motiv).
A facut rau insa Carol nelasand sa fie cercetate documentele acelui tragic eveniment. O discutie in Parlament ar fi oprit poate inca in acele timpuri fanteziile diversilor gazetari platiti, de pilda ale lui C. Mille din Adevarul, preluate peste timp de politicienii care au voit sa faca din Romania vaca lor de muls.
Printre documentele din arhiva regala se afla si un raport al primului-ministru D.A. Sturdza care contine tabelele cu evidenta represiunii Rascoalei pe zile, exact in perioada ei de maxima expansiune, adica intre 28 martie si 5 aprilie 1907. Pentru rastimpul respectiv, in Moldova cifrele sunt mici: 12 morti, 8 raniti in 28 martie si "mai multi raniti" ziua urmatoare, plus 517 arestati. Ele cresc in Munteni
