Se fac publice tot felul de statistici despre fărădelegile plămădite de mâinile harnice ale românilor din lutul statelor occidentale, stabilindu-se ca punct de plecare pentru acest curent Se fac publice tot felul de statistici despre fărădelegile plămădite de mâinile harnice ale românilor din lutul statelor occidentale, stabilindu-se ca punct de plecare pentru acest curent anul 1990. Atunci, să ne amintim, democraţia a altoit verdele paşaportului pe tulpina întregii flore a derbedeilor noştri, care şi-au răspândit apoi miasmele asupra nefericitei Europe. Dar, oricât s-ar opări Europa, şi reciproca e adevărată. Acum câţiva ani, la Cluj, un cetăţean german a furat bicicleta unui românaş de-al nostru, cu gândul ascuns de a se strecura cu ea peste graniţă şi-a o înmatricula cu număr fals. Din raţiuni diplomatice uşor de înţeles, cazul a primit un plasture peste gură, dar sunt convins că neamţul constituia doar o verigă a unei reţele internaţionale care se ocupa cu traficul bicicletelor furate din România. Ca acum să aud că, în judeţul Neamţ, un cetăţean spaniol s-a dedat furtului de motorină, cricuri şi roţi de rezervă din camioanele noastre. Orice om inteligent îşi dă seama că spaniolul ducea pe un plan superior intenţiile antecesorului său, neamţul. Of, occidentalii ăştia... Dacă nu le-a mers cu bicicletele, au pus ochii pe motorină şi roţi, făcând o fixaţie pentru capacitatea de locomoţie a ţării noastre, fără de care am fi sortiţi să rămânem de-a pururi fixaţi de glie.

De aceea, fără supărare, chiar de-ar fi să punem la socoteală doar aceste două infracţiuni cu bătaie lungă, consider că noi şi Occidentul suntem chit.