Unul dintre primii cercetatori avizati care au vazut si au descris rezultatele cercetarilor facute la Adamclisi de catre marele arheolog roman Grigore Tocilescu a fost Raymund Netzhammer. S-a deplasat acolo prima data, pentru o zi, in 1906, apoi in 1910 si 1918. Pe langa impresia deosebita pe care i-au lasat-o monumentele, marturia de atunci a ilustrului vizitator pleaca, impreuna cu interpretarile pertinente, de la un stadiu al cercetarilor care, prin forta lucrurilor, astazi este mult mai greu sau deloc descifrabil.
Autorul Jurnalului nota pentru ziua de vineri 22 iunie 1906 cum a plecat spre Adamclisi, insotit de canonicul Carl Auner, in zori, cu o trasura pusa la dispozitie de la Medgidia de "prietenul nostru", mosierul Hillerin, care-i si gazduise peste noapte. Va fi fost - din Jurnal rezulta, partial, doar ceva mai la vale - dintr-o familie de catolici de origine franceza. Am avut colegi de scoala doi urmasi ai acestei familii, frate si sora, la Liceul Cantemir din Bucuresti. Nu puteau risca sa spuna de unde se trag, in acea vreme tragica a "luptei de clasa" (am terminat impreuna liceul in anul 1962).
Aflam asadar ca, in 1906, drumul cel mai potrivit de urmat pentru a ajunge la Adamclisi era cu trasura sau cu caruta, de la Medgidia.
Astazi, cei mai multi vizitatori ajung acolo pe alte cai rutiere, dintre care cea preferata porneste de la Constanta, urmand un traseu relativ comod, de numai 62 km. Atunci insa drumul a durat de la cinci la opt dimineata pentru circa 40 km. Se mai vedea, din monumentul roman, tamburul cilindric inalt de aproape 20 m si cu diametrul de 27, de care te puteai apropia urcand "sapte trepte bine conservate".
Urmeaza descrierea monumentului, asa cum va fi aratat acesta potrivit reconstituirii grafice propuse in volumul din 1895 al lui Tocilescu, Benndorf si Niemann, si observatia ca, intre blocurile nedecorate
