O banda de hoti (cei numiti The Irish Travellers, sa zicem) stau in jurul unui tablou (o natura moarta, de pilda) si cantaresc posibilitatile: daca il vand vor fi prinsi, daca il arunca e pacat. Nu le ramane decat sa il pastreze pentru niste zeci de ani, sperand ca apele se vor linisti. Sau poate il vor vinde drept ... "un fals foarte bun"! Dar aceasta e doar o inchipuire. Ce se intampla in realitate cu operele de arta furate?

In jur de 1.200 de lucrari de arta sunt adaugate in fiecare luna pe lista furturilor, conform unui catalog international, Art Loss Register. Numai in Marea Britanie, valoarea operelor de arta furate anual e in jur de 300-500 milioane de lire sterline. Cine sunt hotii si ce spera ei, in conditiile in care majoritatea furturilor sunt foarte mediatizate? In general sunt banditi care cer o rascumparare, ca in cazul rapirii de persoane, dupa cum spune Jean Pierre Jouanny, un expert al Interpol, sau fac schimburi "avantajoase" cu arme si droguri, vanzandu-l drept un fals (pentru ca adevaratele afaceri in domeniu se fac cu falsuri). Daca niciuna din aceste variante nu e valabila, hotii cedeaza presiunii psihologice si fac inimaginabilul: inapoiaza tabloul.

Foarte rar hotii fura pentru propria placere, pentru ca adevaratii colectionari vor sa isi expuna colectia. Totusi a existat si un astfel de caz in care un francez a furat sute de lucrari din galerii pentru a le agata pe peretii casei sale. Dar si mai ciudat a fost cazul lui Vincenzo Perugia, care in 1911 a furat "Mona Lisa" de la Luvru pentru ca el sustinea ca opera lui Da Vinci apartine italienilor.

Metodele hotilor sunt deseori banale: fie patrund in muzeu si raman dupa inchidere (cum s-a intamplat la Brukenthal in 1968), fie se dau drept muncitori (ca in cazul italianului) sau chiar politisti, precum cei care au furat un Vermeer de la Muzeul de Arta Isabella Stewart Gardn