Modelele occidentale de trai, care ii sufoca pe oraseni, au patruns chiar si in locurile cele mai renumite pentru lucrarile mesterilor sau pentru obiceiurile populare. Tinerimea satelor e lipsita de disponibilitatea de a continua traditiile populare.
Putini sunt cei interesati sa duca mai departe mestesugurile sau obiceiurile ce au innobilat existenta bunicilor lor si care au dat identitate satelor rominesti. Costumele populare sunt tot mai rare, la fel ca si obiectele pe care batrinii le mestereau cu pasiune.
Mestesuguri uitate
Comuna Prajesti este renumita pentru traditiile populare si mestesugurile taranesti. Cei citiva care mai practica mestesugurile din mosi stramosi sunt sateni ajunsi la senectute.
Bolog A. Petrea, de 67 de ani, din Prajesti, s-a ocupat toata viata lui de fierarie. Avea virsta pentru buletin, cint tatal lui i-a pus prima data ciocanul si nicovala in mina. Aproape jumatate de veac a lucrat potcoave, feronerie pentru carute, roti pentru fintini. De voie, de nevoie a invatat sa sape si fintini. Nu le mai stie numarul, vreo cincizeci, isi aminteste el.
„Te urci pe luna pentru bani si cobori si in fundul pamintului pentru ei”, a motivat omul.
De zece ani sanatatea nu l-a mai lasat sa se ocupe de toate acestea. Pe fata i se asaza o umbra de tristete cind vine vorba de dezinteresul tinerilor pentru mestesugurile vechi taranesti. „Tinerii nu mai iubesc munca. Le place banul. In strainatate fac de toate si, cind vin acasa, nu le mai place nimic. Toti zboara afara, nu poti sa-i tii de haina sa nu plece.
Nu le place sa invete meserie acasa pentru ca nu le convine. Pai de ce sa lucreze potcoave, ca sunt de vinzare...”, a spus Petrea Bolog cu tristete.
Fratele mai mic al acestuia, Bolog A. Neculai, de 64 de ani, a fost toata viata lui renumit mester butnar si rotar. Mestesuguri vechi si s
