La aniversarea unui om extrem de popular in Cluj, am fost pus alaturi de un personaj intepat. Plin de importanta ca mai toti scundacii, insul avea ifose si un soi de biata superioritate. De la primele cuvinte mi-am dat seama ca nu maninca decit gheata. Era mai preocupat de sine decit de ceilalti. Din aproape in aproape, am priceput.
Omul era o notabilitate locala si parlamentar PD de Cluj. Tineri insetati de afirmare, am zis in sine. Asta e, te privesc de la o inaltime de trei metri, chiar daca stau cu cotul infipt in falca. Descrierea de mai sus nu tine de literatura. E chiar prima mea imagine despre Daniel Buda, avocat si parlamentar de Cluj.
Foarte repede am aflat ca respectivul domn a fost avocatul lui Liviu Man si ca este un bun prieten al acestuia. Putina comunicare incropita in minutele de flecareala s-a prabusit. tin minte ca i-am spus ca din acel moment am o mare indoiala in ce-l priveste. Prieten cu Liviu Man, n-are cum sa fie, moral vorbind, un om intreg.
Restul discutiei s-a desfasurat cu macaroana taiata. Ce puteam vorbi despre „idolul” presei clujene cu cei care il prieteneau?
Pina la aparitia transcrierii convorbirilor din dosarul Gazeta nu l-am mai vazut pe Daniel Buda. Sau daca l-am zarit nu ne-am spus mai mult decit „buna ziua”. Abia dupa ce am primit o copie a convorbirilor sale cu Liviu Man am aflat cit de apropiat a fost de acesta. Dosarul Gazeta ne arata cu prisosinta.
Nu despre dosarele celor doi vreau insa sa scriu. Nici despre faptul ca un parlamentar al actualei puteri dadea raportul unui infractor despre o banala discutie petrecuta la o petrecere. Revolta lui Emil Boc si sirgul lui Daniel Buda in Comisia juridica mi-au atras atentia.
Emil Boc s-a suparat foc ca o pagina din dosarul de ancheta a transpirat
