De cand e lumea lume, unii au avut mai multe drepturi decat altii. Cu alte cuvinte, legile si regulile sunt concepute in asa fel incat sa fie “mai egale” pentru acea parte a oamenilor pe care vremea si vremurile i-au adus in diferite pozitii de conducere.

Pe plaiurile dulci ale mioritei, de fiecare data cand un potentat al vremii e prins cu ocaua mica - pac! - un telefon pe ici pe colo, pe la institutii importante, eventual un biletel adresat cui trebuie, si totul se rezolva. Gunoiul este aruncat sub pres, iar lucrurile decurg de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

Noua, banatenilor, falosi cum ne-a lasat Dumnezeu, ne placea sa credem ca astfel de practici sunt apanajul strict al celor pe care, in deradere, ii numeam “mitici”. Ne-am tot batut cu caramida-n piept ca Timisoara s-a ridicat, in decembrie 1989, nu doar pentru a da jos un sistem, cel comunism, ci si pentru a introduce in aceasta tara democratia pe care o vedeam doar pe ecranele televizoarelor, in tarile vecine. Asta, pana in ultima vreme, cand aerul de superioritate de-a dreptul europeana ne-a cam pierit de pe chipuri, in fata unor evidente pe care nu le putem trece cu vederea.

Timisorenii, de la vladica, pana la opinca, s-au incontrat in ultimele saptamani pe doua subiecte fierbinti. Consiliul Local urma sa stabileasca noi reguli ale jocului comercial in doua zone de interes pentru fiecare dintre locuitorii cetatii de pe Bega - Complexul Studentesc sI Piata Unirii. Intr-un exercitiu democratic, demn de o cauza mai buna, oameni de afaceri, politicieni sau ziaristi si-au dat cu parerea despre situatie, fiecare cu argumentele sale. Numai ca tot acest efort nu a facut altceva decat sa starneasca oprobiul autoritatilor municipale.

Clamand acelasi “spirit al Timisoarei”, de care fac bravada de fiecare data, autoritatile s-au grabit sa-i catalogheze in fel si chip pe cei care au avut si alte pa